Sumar Studiu privind îmbătrânirea în Republica Moldova

Studiul privind îmbătrânirea populaţiei în Republica Moldova a fost realizat la solicitarea Comisiei Naţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare cu suportul Departamentului Economic şi Social al Secretariatului ONU (UNDESA), Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA) şi al Băncii Mondiale (BM).

Scop şi obiective. Cercetarea a vizat monitorizarea situaţiei bătrânilor din R. Moldova şi obţinerea unor date obiective privind starea şi nevoile persoanelor în etate în ceea ce priveşte statutul familial, nivelul de bunăstare, starea sănătăţii şi accesul la serviciile medicale şi sociale, dar şi posibilităţile de ocupare şi incluziunea socială a lor.

Obiectul cercetării constă în persoane în vârstă de peste 50 de ani, analizate la nivel naţional, atât pe zone statistice cât şi pe grupe de vîrstă din cinci în cinci ani. Aceste persoane au fost diferenţiate în funcţie de mediul din care provin şi genul acestora.

Metodologie. Pentru realizarea obiectivelor generale şi specifice ale cercetării au fost folosite metode cantitative şi calitative care permit o analiză complexă şi comprehensivă a situaţiei şi nevoilor reale ale vârstnicilor.

Cercetarea cantitativă a vizat: analiza datelor Biroului Naţional de Statistică rezultate din Cercetarea Bugetului Gospodăriilor Casnice; Ancheta Forţei de Muncă; cercetările privind Excluziunea socială a populaţiei; Sănătatea şi accesul populaţiei la serviciile de sănătate. Au fost analizate şi date administrative (CNAS, RSP). Eşantionul datelor selectate este reprezentativ în plan naţional, pe zone statistice şi pe grupe de vârstă.

Cercetarea calitativă a fost efectuată în baza interviurilor individuale aprofundate cu factori de decizie, medici de familie, reprezentanţi ai ONG-urilor în domeniu, discuţii în focus-grupuri cu diferite categorii de participanţi (bătrâni din aziluri, bătrâni care trăiesc singuri, lucrători sociali) - realizat în toate zonele statistice şi UTA Găgăuzia.

Rezultate

1. Persoanele în vârstă şi familia. Rolul familiei rămâne a fi unul important în susţinerea vârstnicilor, oferind ajutor în caz de boală, menaj şi asistenţă materială. Cu toate acestea, în cadrul cercetării se atestă reducerea rolului familiei şi slăbirea relaţiilor inter-generaţionale având în vedere că 70,8% dintre respondenţi atribuie responsabilitatea principală pentru îngrijirea bătrânilor – statului, 11,8% - primăriei şi mai puţin copiilor şi familiei - 13,8%. Această atitudine este mai pronunţată în mediul urban (71,9%) şi Chişinău (84,4%) decât în mediul rural (65,5%).

Într-o situaţie mai delicată se află bătrânii care locuiesc şi se întreţin pe cont propriu. Aceştia ating un procent de 20% din gospodării - majoritatea acestora sunt femei (67%). Vârsta medie a persoanelor care locuiesc singure este de 60,3 ani la nivel naţional, 53,4 ani în mediul urban şi 64,8 ani în mediul rural. Cel mai mare număr de gospodării ale persoanelor vârstnice se înregistrează în Nordul ţării şi în Centru.

2. Proprietăţile, fluxurile monetare şi veniturile gospodăriilor cu membri în vîrstă de 50 ani în sus.

Analizând sursele disponibile s-a dorit observarea nivelului de trai al persoanelor în etate – veniturile şi cheltuielile lor, posibilitatea de a-şi procura bunuri, produse alimentare, de a întreţine locuinţa, precum şi accesul la proprietăţi.

1. Accesul la bunuri. Cu toate că, pe parcursul ultimilor cinci ani, se ştie că a crescut accesul persoanelor, inclusiv a vârstnicilor, la bunuri precum televizor, frigider, maşină de spălat şi aspirator, totuşi datele statistice ne spun altceva. În 2010, mai mult de jumătate din gospodăriile cu persoane în etate nu dispuneau de aspirator. Peste 40% dintre aceştia nu au niciun fel de maşină de spălat, iar 17% nu au frigider.

Accesul la mijloacele de transport este, de asemenea, redus. Doar circa 15% dintre gospodăriile cu vârstnici dispun de autoturisme, aproximativ 11% deţin o bicicletă iar 2% o motocicletă.

Accesul la bunuri în gospodărie este cu atât mai redus cu cât este mai înaintată vârsta capului gospodăriei. Discrepanţe semnificative se atestă în funcţie de mediul din care provine grupul monitorizat şi de zonele statistice, cel mai puţin asiguraţi fiind bătrânii din mediul rural şi zonele Nord şi Centru.

2. Întreţinerea animalelor şi păsărilor în gospodăriile cu vârstnici este o necesitate prin care se soluţionează parţial problemele consumului alimentar. În circa 65% din totalul gospodăriilor cu vârstnici se cresc păsări, în aproape 20% - porcine, iar în 15% - vite. De ovine sau caprine dispune un număr mai redus de gospodării - între 5% şi 10% din numărul total al gospodăriilor cu persoane în etate. Analizate în dinamică, se atestă o descreştere a gospodăriilor cu sau fără vârstnici, care au în posesie păsări şi animale. Pe lângă diferenţele explicabile din punct de vedere al mediului şi al grupei de vârstă, sunt evidente şi semnificative diferenţele în ceea ce priveşte nivelul de bunăstare. De exemplu, păsări în gospodăriile care se referă la Chintila I întreţin 80% de gospodării, iar la cele ce se referă la chintila V – doar 12%. Situaţia este deosebit de dificilă în cazul gospodăriilor alcătuite dintr-o singură persoană, de regulă un vârstnic. Doar puţin peste jumătate din aceste gospodării întreţin păsări, iar mai puţin de 10% au declarat că dispun de animale domestice.
3. Loturile de pămînt. Mai mult de ¾ dintre gospodăriile cu vârstnici dispun de loturi de pământ, peste jumătate dintre ele dispun de cote de teren care le–au fost distribuite în urma reformei funciare, iar circa 2% dispun de loturi de vilă. Se observă, însă, tendinţa reducerii cotei gospodăriilor cu persoane în etate care au loturi de pământ în proprietate şi creşterea numărului gospodăriilor care transmit terenurile deţinute în arendă. Prelucrarea pământului este o provocare pentru bătrâni. O problemă aparte o constituie cotele de teren care sunt relativ mari şi necesită o implicare considerabilă la prelucrarea pământului, îngrijirea semănăturilor şi recoltarea roadei. În 2010, doar 17% dintre gospodăriile cu vârstnici şi aproape 30% din cele fără persoane în etate au prelucrat tot lotul, 12% au prelucrat lotul parţial, iar 5% nu au prelucrat loturile de pământ deţinute.

Transmiterea pământului în arendă este o soluţie pentru gospodăriile ce doresc un venit adiţional pentru gospodărie datorită veniturilor modeste (în natură) primite de către vârstnici de la liderii din localitate sau asociaţii agricole.

4. Veniturile şi cheltuielile gospodăriilor cu vârstnici. Nivelul veniturilor reprezintă un factor important care determină calitatea vieţii persoanelor în vârstă. Se atestă o diferenţiere a veniturilor în funcţie de grupa de vârstă, de gen, de sănătate, a condiţiilor de locuit, tipul gospodăriei, precum şi de mediul de trai. În pofida faptului că, pe parcursul ultimilor ani, veniturile disponibile nominale ale gospodăriilor cu vârstnici au fost în creştere (datorită indexărilor pensiilor, creşterilor salariale şi remitenţelor), ele rămân a fi mai mici decât în gospodăriile fără vârstnici. Dacă în anul 2006 diferenţa dintre veniturile gospodăriilor cu vârstnici faţă de cele fără vârstnici a constituit 4,9%, în anul 2009 ea constituia deja 7,3%, iar în 2010 - 6,9%. Venitul mediu pe lună/persoană în gospodăriile cu vîrstnici a fost de 1232,99 lei. Cercetarea a evidenţiat discrepanţe semnificative ale veniturilor bătrânilor în funcţie de reşedinţă. Astfel veniturile în mediul rural sunt cu 26,8% mai mici decât cele din mediul urban şi cu 12,6% mai mici decât media pe ţară pentru gospodăriile cu vârstnici. Structura veniturilor indică drept cele mai importante surse de venit, cele provenite din activitatea salarială (37,7%), prestaţiile sociale (30,6%), transferurile din afara ţării (12,1%) şi veniturile din activitatea individual – agricolă (11,5%). Structura surselor diferă în funcţie de chintile de consum: cele mai importante surse de venit ale gospodăriilor din chintilele cele mai sărace (I şi II) sunt formate preponderent din prestaţii sociale - 37,3% şi 39,7% şi veniturile proprii din agricultură - 20,2%, respectiv, 15,1%. În cazul gospodăriilor mai înstărite (chintilele IV şi V), aceste surse reprezintă veniturile salariale – 41,2% respectiv, 48,6%. Un rol semnificativ la formarea veniturilor gospodăriilor din chintila V-a îl deţin remitenţele – 14,5%, faţă de 8,5% pentru gospodăriile din chintila I-a.
5. Cheltuielile. Cheltuielile de consum ale gospodăriilor persoanelor în etate depăşesc permanent veniturile disponibile ale acestora, fapt ce confirmă deficitul în resurse băneşti datorat majorării costurilor pentru produsele alimentare şi serviciile comunale care depind de creşterile din ultima perioadă ale preţurilor pentru produsele energetice, importate de Moldova. În 2010 observăm că au fost făcute cheltuieli lunare în valoare de 1321,1 lei/persoană, cu 14% mai mult decât în 2009 şi cu 45,5% faţă de 2006.

Comparativ cu gospodăriile fără vârstnici, cheltuielile de consum ale gospodăriilor cu vârstnici continuă a fi mai mici, diferenţierea crescând anual. Dacă în anul 2006 gospodăriile cu vârstnici au cheltuit cu 9,6% mai puţin decât cele fără vârstnici, în anul 2010 decalajul între cheltuieli a constituit deja 14%.

Ponderea cheltuielilor de consum diferă esenţial în funcţie de mediu: cele din mediul rural sunt cu 13,6% mai reduse decât media pe ţară şi cu 28,6% mai mici decât cele din mediul urban. O mare parte din venit se duce către nevoile vitale ale bătrânilor, cum ar fi procurarea produselor alimentare (43,3%), întreţinerea locuinţei (18,3%) şi mai puţin către procurarea îmbrăcămintei şi încălţămintei (9,3%) şi a menţinerii sănătăţii (8,1%).

În dinamică, pe cinci ani, se observă o reducere a ponderii cheltuielilor pentru produsele alimentare în favoarea cheltuielilor pentru întreţinerea locuinţei şi a serviciilor de sănătate, ce este cauzat de ritmul galopant al creşterii tarifelor la serviciile cele mai importante, indispensabile gospodăriei casnice (energia electrică, gaze naturale, apa etc.). Se atestă, de asemenea, diferenţe semnificative în structura cheltuielilor de consum în funcţie de tipul gospodăriei (constituită dintr-o singură persoană, cuplu de vârstnici etc.), precum şi de vârsta capului gospodăriei. La cercetarea autoaprecierii nivelului de trai persoanele în vârstă au indicat drept cele mai importante sunt costurile pentru întreţinerea locuinţei şi procurarea produselor alimentare. Pentru 86% de gospodării cu vârstnici cea mai principală problemă o constituie achitarea agentului termic, iar 40% din gospodării declară că întâlnesc dificultăţi în procurarea produselor alimentare. Dacă luăm aceste lucruri în considerare vom observa că posibilitatea persoanelor în etate de a procura bunuri noi este foarte redusă şi depinde mult de numărul de membri din cadrul gospodăriei.

6. Locuinţa şi accesul la comodităţi. Majoritatea vârstnicilor (99%, potrivit situaţiei anului 2010) dispun de locuinţe particulare. După tipul locuinţei, ¼ dintre aceste persoane dispun de apartamente proprii, preponderent în mediul urban, circa ¾ dispun de casă sau o parte de casă particulară, iar o parte nesemnificativă locuiesc în cămine. Examinate sub aspectul spaţiului locativ disponibil pentru o persoană, doş zonele statistice din Moldova.
7. Vârstnicii în câmpul muncii şi pensionarii. Îmbătrânirea demografică, creşterea incidenţei vârstnicilor, procesele intense ale migş asigurarea sustenabilităţii sistemului de pensionare axat pe principiul solidarităţii generaţiilor. Cercetarea relevă că potenţialul vârstnicilor nu este pe deplin utilizat. Studiul ne arată că potenţialul persoanelor în etate nu este pe deplin utilizat. Populaţia în vârstă de peste 50 de ani este în creştere, iar rata de ocupare a acesteia este în descreştere. Oportunităţile de angajare potrivit studiilor pe care le au sunt limitate, de asemenea si posibilitatea de a beneficia de educaţie în domeniul antreprenorial, ceea ce reduce posibilităţile de obţinere a unor venituri adiţionale – pentru a creşte nivelul lor de bunăstare şi a reduce presiunea asupra fondurilor sociale. Observăm că cel mai reprezentativ domeniu de ocupare al persoanelor în vârstă îl constituie sectorul agrar.
8. Sănătatea şi accesul la serviciile medicale au fost cercetate prin prisma autoaprecierii stării de sănătate, existenţa bolilor cronice şi a invalidităţii, utilizarea preparatelor medicale, accesul la serviciile medicale şi existenţa limitărilor funcţionale cauzate de starea sănătăţii şi a nevoii de asistenţă.

Potrivit autoaprecierii, pe parcursul ultimului deceniu a crescut cota persoanelor care consideră că starea sănătăţii este bună de la 10,1% în 2000 la 11,4% în 2010, iar cota persoanelor care consideră că starea sănătăţii este rea sau foarte rea s-a redus în această perioadă de la 47,6% la 29,6%. Există discrepanţe semnificative în modul de apreciere a sănătăţii în funcţie de gen şi de grupa de vârstă. Astfel, la grupe de vîrstă mai tinere este mai mare cota femeilor care consideră că au o sănătate bună sau foarte bună, pe când la vârste mai înaintate cota femeilor scade în raport cu cota bărbaţilor. Cota populaţiei care consideră că are sănătate bună sau foarte bună în mediul urban (14,8%) este mai mare decât în mediul rural (12,3%) şi invers, cota populaţiei care consideră că are sănătatea rea sau foarte rea este mai mare în mediul rural (31,3%) decât în cel urban (24,4%). Numărul persoanelor cărora le-a fost determinat un grad de invaliditate în ultimii zece ani este în continuă creştere, de la 93 000 la 127 000. La fel se observă creşterea ponderii persoanelor afectate de maladii cronice, creşterea fiind diferenţiată în creşterea raportului de dependenţă faţă de alte persoane privind hrana, nevoie de a se îmbrăca sau de a face baie etc. Pentru grupul de vârstă 60+ această necesitate au remarcat-o doar 2,5%, iar pentru grupul de vârstă 75+ cota a crescut până la 22%. Femeile au mai multă necesitate decât bărbaţii de asistenţă din partea altei persoane, în special în grupa de vîrstă 75+ ani. Datele cercetării cantitative au fost confirmate prin analiza datelor care rezultă din cercetarea calitativă.

Recomandări. Complexitatea fenomenului îmbătrânirii populaţiei din ţară constituie o provocare majoră atât pentru persoanele în vârstă, cât şi pentru societate în ansamblu, pentru stabilitatea relaţiilor socioeconomice şi a raporturilor umane. Respectarea echilibrului dualităţii intereselor va cere intervenţii legislative, adoptarea planurilor şi măsurilor sectoriale şi asigurarea coordonării politicilor ce ţin de îmbătrînirea populaţiei la toate nivelurile (central/ regional/ local) între toţi actorii implicaţi (autorităţi/ comunitate/ societatea civilă/ familie/ persoană).

În această ordine de idei, rezultatele cercetării pot servi în calitate de suport la argumentarea Ghidului de parcurs pentru integrarea îmbătrînirii în Republica Moldova, precum şi a altor politici în aspectele îmbătrînirii populaţiei.