LEGEA REPUBLICII MOLDOVA
cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive
şi planificarea familială

Nr.185-XV  din  24.05.2001
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.90-91/697 din 02.08.2001

* * *
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prin prezenta  lege  sînt  recunoscute,  reglementate  şi  garantatedrepturile  persoanelor  la reproducere, care sînt o parte integrantă  a drepturilor  omului.  Prevederile  prezentei  legi  decurg  din  dreptul constituţional  la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale  şi private  şi  asigură  neamestecul statului  în  problemele  planificării familiale.
Stabilind anumite garanţii din partea statului în domeniul ocrotirii sănătăţii   reproductive   a  omului,  prezenta  lege  constituie   baza legislativă   pentru  realizarea  liberă  de  către  orice  persoană   a drepturilor   sale  la  reproducere  şi  beneficierea  de  servicii   de planificare familială.

Capitolul  I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Noţiuni principale
Noţiunile utilizate în prezenta lege au următorul înţeles: drepturi la reproducere   -   drepturile  persoanei   la   ocrotirea  sănătăţii  sale reproductive, luarea liberă a deciziilor referitoare  la naşterea  copiilor  în căsătorie sau în afara căsătoriei, precum  şi  la asistenţa  medico-socială, inclusiv la informare şi consultanţă în acest domeniu;  sănătate reproductivă  -  sănătatea  fizică şi  psihică,  precum  şi prosperitatea  socială  a  persoanei în toate aspectele  referitoare  la sistemul lui de reproducere, care îi determină capacitatea de procreare; planificare familială  -  luarea  şi realizarea de  către  un  cuplu familial  ori de către o persoană individual (femeie, bărbat) a deciziei referitoare  la  naşterea  copiilor  ori refuzul  de  a  concepe  copii, inclusiv la numărul lor şi spaţierea naşterilor; tehnologii auxiliare  de  reproducere - complex de  măsuri  medicale orientate spre corecţia activităţii reproductive a omului; acord benevol  informat  -  consimţămîntul benevol al  persoanei  la aplicarea   metodei  chirurgicale  de  contracepţie  sau  la  prelevarea glandelor   sexuale,  exprimat  în  formă  scrisă  în  baza  informaţiei multilaterale  şi complete oferite de medicul curant sau de medicul care
l-a examinat, şi semnat atît de pacient, cît şi de medic; fecundare in  vitro  -  metodă  de tratament  al  sterilităţii  cînd procrearea  pe  cale  naturală  e  imposibilă,  constînd  în  fecundarea gameţilor   în  condiţii  de  laborator,  cu  implantarea  ulterioară  a produsului de concepţie în cavitatea uterină.

Articolul 2. Principiile de realizare a drepturilor la reproducere
(1) Principiile  de  bază ale realizării drepturilor la  reproducere sînt:
a) realizarea   acestor  drepturi  conform  voinţei  şi  intereselor persoanei fără a leza drepturile, interesele şi libertăţile legitime ale altor persoane;
b) asigurarea  volumului  garantat  de  servicii  privind  ocrotirea sănătăţii  reproductive şi planificarea familială, precum şi a calităţii şi accesibilităţii acestor prestaţii.
(2) Prin asigurarea realizării de către orice persoană a drepturilor sale la reproducere, statul garantează respectarea drepturilor omului şi ale    cetăţeanului,    precum    şi    a    legalităţii,    umanităţii, confidenţialităţii  şi atitudinii respectuoase faţă de persoană, care să excludă umilirea demnităţii umane.

Articolul 3. Legislaţia cu privire la sănătatea reproductivă şi planificarea familială
Legislaţia cu  privire  la  sănătatea reproductivă  şi  planificarea familială   se  întemeiază  pe  Constituţia  Republicii  Moldova,  Legea ocrotirii  sănătăţii  nr.411-XIII din 28 martie 1995, Legea  nr.338-XIII din  15  decembrie  1994 privind drepturile copilului şi  pe  alte  acte
normative.

Articolul 4. Sfera de acţiune a prezentei legi
(1) Acţiunea prezentei legi se extinde asupra cetăţenilor Republicii Moldova,  apatrizilor  şi  persoanelor  care  au  permis  de  şedere  în Republica Moldova.
(2) Sub incidenţa  prezentei legi se află toate persoanele  juridice şi  fizice  a  căror  activitate este legată  de  asigurarea  realizării drepturilor la reproducere pe teritoriul Republicii Moldova.

Capitolul II
DREPTURILE LA REPRODUCERE ŞI GARANŢIA
REALIZĂRII LOR
Articolul 5. Dreptul la luarea liberă a deciziei referitoare la reproducere
(1) Orice persoană are dreptul de a lua liber decizia referitoare la numărul  copiilor  şi la timpul naşterii lor în căsătorie sau  în  afara căsătoriei.
(2) Statul garantează   neamestecul  său  în  realizarea  de   către cetăţeni  a  dreptului  la  luarea  liberă  a  deciziei  referitoare  la reproducere.

Articolul 6. Dreptul la informaţie asupra sănătăţii sale reproductive şi planificării familiale
Orice persoană  are  dreptul  la o informaţie completă  şi  veridică asupra  stării sănătăţii sale reproductive şi planificării familiale, pe care  o oferă instituţiile medicale de stat şi nestatale, care dispun de licenţă pentru un astfel de gen de activitate, în limitele competenţelor
lor.

Articolul 7. Dreptul  la beneficierea de servicii de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială
(1) Orice persoană  este  în  drept să beneficieze  de  servicii  de ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială.
(2) Serviciile   de   ocrotire  a  sănătăţii  reproductive   şi   de planificare  familială se prestează de instituţiile de stat şi nestatale de  ocrotire a sănătăţii, de învăţămînt şi de asistenţă socială în modul
stabilit de legislaţia în vigoare.

Articolul 8. Dreptul minorilor la ocrotirea sănătăţii reproductive şi la educaţie sexuală
(1) Minorii au dreptul la ocrotirea sănătăţii lor reproductive şi la educaţie sexuală.
(2) Educaţia  sexuală a minorilor şi pregătirea lor pentru viaţa  de familie  se efectuează de către persoane cu studii speciale în comun  cu familia  şi instituţiile de învăţămînt, după programe special  elaborate şi  ţinîndu-se seama de vîrsta, sexul, particularităţile psihologice ale
minorilor şi de doleanţele părinţilor.
(3) Elaborarea programelor de educaţie sexuală, ocrotire a sănătăţii reproductive  şi  de pregătire a minorilor pentru viaţa de familie  este asigurată de către Ministerul Învăţămîntului în colaborare cu Ministerul Sănătăţii.
(4) Autorităţile  administraţiei  publice locale asigură  condiţiile necesare  pentru  a  oferi minorilor servicii de  ocrotire  a  sănătăţii reproductive şi de educaţie sexuală.

Articolul 9. Dreptul la donarea celulelor sexuale
(1) Bărbaţii  şi femeile în vîrstă de pînă la 35 de ani, somatic  şi psihic  sănătoşi,  au  dreptul  de  a  fi  donatori  de  celule  sexuale (spermatozoizi, ovule) după testările lor medico-genetice respective.
(2) Donatorilor de celule sexuale li se păstrează anonimatul.
(3) Responsabilitatea   pentru  păstrarea  şi  utilizarea  celulelor sexuale îi revine statului.
(4) Păstrarea  şi  utilizarea celulelor sexuale nu pot fi  sursă  de profit.
(5) Glandele  sexuale,  sau  o parte din ele,  prelevate  în  cursul intervenţiei  chirurgicale  pot  fi  stocate  şi  utilizate  numai  dacă pacientul  a  fost informat despre aceasta şi şi-a dat acordul în  modul
stabilit de legislaţia în vigoare.
(6) Se interzice  folosirea  celulelor sexuale şi a  embrionilor  în scopuri de clonare a fiinţei umane.

Articolul 10. Dreptul la însămînţare artificială şi fecundare in vitro
(1) Femeile au  dreptul  la însămînţare artificială şi fecundare  in vitro.
(2) Modul şi   condiţiile   aplicării  tehnologiilor  auxiliare   de reproducere   (însămînţarea  artificială,  fecundarea  in  vitro)   sînt stabilite  printr-un regulament special aprobat de Guvern, la propunerea Ministerului Sănătăţii.

Articolul 11. Dreptul la utilizarea metodelor de contracepţie
(1) Orice persoană  are dreptul să utilizeze metode de  contracepţie şi să refuze de a le utiliza.
(2) Persoanei i se acordă asistenţă consultativă în alegerea metodei de  contracepţie,  luîndu-se în considerare starea sănătăţii, vîrsta  şi particularităţile individuale.
(3) Metoda chirurgicală  de contracepţie se aplică în baza acordului benevol informat.
(4) Modalitatea  de aplicare a metodei chirurgicale de  contracepţie este stabilită într-un regulament aprobat de Ministerul Sănătăţii.
(5) În funcţie  de  indicaţiile  medicale şi sociale,  persoana  are dreptul   să  utilizeze  gratuit  mijloace  contracepţionale.   Prezenţa indicaţiilor   medicale   sau  sociale  este  determinată   de   medicul specialist.

Articolul 12. Dreptul la confidenţialitate în realizarea drepturilor la reproducere
(1) Orice persoană  are dreptul la recunoaşterea drept confidenţială a informaţiei despre adresarea sa în instituţiile respective în legătură cu  realizarea drepturilor sale la reproducere şi la ocrotirea sănătăţii
reproductive,  precum şi despre măsurile luate şi starea sănătăţii  sale reproductive.
(2) Persoanele   juridice  şi  fizice  sînt  obligate  să   respecte confidenţialitatea   adresării  persoanei  în  legătură  cu   realizarea drepturilor ei la reproducere şi la ocrotirea sănătăţii reproductive.
(3) Omul are dreptul la alegerea persoanei căreia să îi încredinţeze informaţia despre starea sănătăţii sale reproductive.

Capitolul III
ASIGURAREA DREPTURILOR LA REPRODUCERE

Articolul 13. Politica statului în domeniul ocrotirii sănătăţii reproductive
(1) Politica  statului în domeniul ocrotirii sănătăţii  reproductive este orientată spre:
a) formarea unei atitudini conştiente a persoanelor faţă de naşterea copiilor sănătoşi şi doriţi;
b) dezvoltarea sistemului de ocrotire a sănătăţii reproductive;
c) propagarea   cunoştinţelor   în  domeniul  educaţiei  sexuale   a adolescenţilor;
d) profilaxia bolilor cu transmitere sexuală.
(2) Politica  statului în domeniul ocrotirii sănătăţii  reproductive se realizează prin:
a) elaborarea  şi  perfecţionarea legislaţiei în domeniul  ocrotirii sănătăţii;
b) susţinerea familiilor care au copii;
c) asistenţă  psihologică  şi pedagogică persoanelor  în  realizarea drepturilor lor la reproducere;
d) susţinerea  din  partea  statului a cercetărilor  ştiinţifice  în domeniul sănătăţii reproductive;
e) pregătirea  în instituţiile de stat a specialiştilor în  domeniul sănătăţii  reproductive  şi  apărării  drepturilor  la  reproducere  ale persoanelor în conformitate cu standardele internaţionale;
f) antrenarea organizaţiilor obşteşti în activitatea de informare şi educare  a populaţiei, orientată spre soluţionarea problemelor sănătăţii reproductive.
(3) Guvernul  aprobă  programe naţionale ce au ca  obiect  ocrotirea sănătăţii reproductive.
(4) Autorităţile  administraţiei  publice  locale sînt în  drept  să elaboreze   şi   să  realizeze  programe  privind  ocrotirea   sănătăţii reproductive în teritoriu.

Articolul 14. Asigurarea realizării drepturilor la reproducere
(1) Statul asigură  cadrul  juridic  necesar  pentru  a  preveni  şi suprima  încălcarea  drepturilor şi principiilor stabilite în  Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, adoptată de Consiliul Europei.
(2) Acordarea  serviciilor  ce  ţin  de  realizarea  drepturilor  la reproducere  se  asigură  de către instituţiile de stat  de  ocrotire  a sănătăţii  şi  de  învăţămînt,  precum  şi  de  către  organizaţiile  şi
instituţiile nestatale.

Articolul 15. Condiţiile de activitate ale persoanelor juridice şi fizice care  asigură realizarea drepturilor la reproducere
(1) Persoanele   juridice   şi   fizice  care   asigură   realizarea drepturilor la reproducere îşi desfăşoară activitatea în baza licenţelor eliberate de Ministerul Sănătăţii.
(2) Persoanele care acordă servicii ce ţin de realizarea drepturilor la reproducere trebuie să aibă pregătire specială în acest domeniu.
(3) Pregătirea  specialiştilor  în  domeniul  asigurării  realizării drepturilor  la reproducere se efectuează în conformitate cu  legislaţia în  vigoare,  după  programe  de stat elaborate  şi  aprobate  în  modul stabilit.

Articolul 16. Finanţarea
Finanţarea activităţii  instituţiilor de stat ce acordă servicii  ce ţin  de realizarea drepturilor la reproducere se efectuează în  limitele mijloacelor bugetelor de toate nivelurile.

Articolul 17. Răspunderea
Persoanele juridice şi fizice care asigură realizarea drepturilor la reproducere poartă răspunderea stabilită de legislaţia în vigoare.

Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE

Articolul 18
Guvernul, în termen de 3 luni va prezenta Parlamentului  propuneri pentru aducerea legislaţiei  în
vigoare în concordanţă cu prezenta lege; va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI                               Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 24 mai 2001.
Nr. 185-XV.