În ultimii trei ani, 60 de persoane şi-au pierdut viaţa în războaiele din familie, arată datele Ministerului de Interne. Zeci de copii au rămas pe drumuri, iar alte câteva  zeci de femei au fost mutilate în bătăi de soţi, ajungând să depindă tot restul vieţii de ajutoarele sociale. Sute de copii sunt bătuţi în permanenţă de părinţii lor. Pe acest fundal sumbru, autorităţile declară că nu au bani pentru implementarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.  

Preţul pe  care societatea îl plăteşte pentru violenţa în familie este unul enorm. Oameni băgaţi în mormânt cu zile, copii rămaşi pe drumuri, femei cu sănătatea distrusă în bătăi - iată doar câteva consecinţe sinistre ale acestui fenomen. Costul violenţei, potrivit mai multor experţi, se compune din banii alocaţi pentru reabilitarea victimelor,  întreţinerea în detenţie a infractorilor,  plăţile  sociale pentru persoanele care au devenit invalide în urma bătăilor, întreţinerea unui copil în internat etc. Adunate la un loc, aceste costuri constituie o sumă uriaşă pe care o plăteşte întreaga societate.  Dincolo de  cheltuielile financiare, mai există şi costul moral al violenţei pe care nimeni nu este în stare să-l estimeze. 

1 mln 800 mii lei pentru întreţinerea celor care-şi ucid apropiaţii

Violenţa în familie atinge apogeul atunci când se ajunge la omor. Femei ajunse la disperare, care-şi trimit bărbaţii pe lumea cealaltă, după ani la rând sunt bătute şi umilite. Soţi care-şi ucid consoartele  în bătaie. O femeie din nordul ţării care a murit în chinuri groaznice la spital, după ce a fost bătută cu cruzime de cel care i-a jurat dragoste pe vecie. La interogatoriu, infractorul spunea senin că îşi iubea soţia şi că nu a vrut să o omoare ci doar “să o înveţe minte”  pentru că sărase prea tare răciturile. I-a dat un pumn, încă unul, a doborât-o la pământ, după care a  lovit-o cu picioarele până când aceasta a rămas fără suflare. Deşi nu era la prima faptă de acest fel, acum s-a speriat şi a chemat vecinii. Femeia a fost transportată la spitalul raional, dar medicii nu au mai putut-o salva. Copiii au ajuns la internat, iar bărbatul – la închisoare.

 Potrivit datelor Departamentulu Instituţii Penitenciare, statul cheltuieşte anual pentru întreţinerea unui deţinut în jur de 3000 de lei. Ţinând cont că în ultimii trei ani cel puţin 60 de persoane au ajuns după gratii pentru omor în familie, putem constata că statul  a plătit anual peste 180 de mii de lei  pentru întreţinerea acestor infractori. În următorii zece ani,cât aceştia îşi vor ispăşi pedeapsa, societatea va plăti pentru întreţinerea lor  1 mln 800 de mii lei. Dacă aceşti bani ar fi utilizaţi pentru prevenirea violenţei, probabil că numărul famiililor salvate ar fi de ordinul sutelor.  

 Un film de groază regizat de tata

  „Când se îmbăta,  tata mă lovea cu centura în cap. Cel mai mult o bătea pe mama. Striga la noi şi nu ne lăsa să ieşim din casă.  Mă tem de el.  Poate l-or lua la închisoare”,  spune Nicuşor, un băiat de numai patru anişori, dintrun sat din raionul Şoldăneşti. Pentru el şi cei doi fraţi ai săi copilăria nu se asociază cu basmele lui Ion Creangă ci cu filmele de groază, regizate chiar de tatăl lor. Mama acestor copii,  o femeie de numai 30 de ani, cu privirea ştearsă, zâmbeşte trist atunci când o întreb de ce nu a divorţat de soţ şi tolerat bătăile şi umilinţele. „Unde era să mă duc, cui îi trebuim noi?”. De câţiva ani buni nu-şi aminteşte nici o zi senină în familia sa. Mai întâi a fost o palmă, apoi o vînătaie sub ochi. În primii ani  îi era ruşine să iasă din casă, mai târziu, însă, se obişnuise  şi  nu-şi mai dosea vânătăile. Deşi ştia tot satul de necazul ei, nimeni nu s-a implicat vreodată s-o scoate din mânile bărbatului. Ajunsă la limita puterilor,  s-a adresat  poliţistului de sector, dar  a doua zi a fost forţată de soţ să-şi retragă cererea. Când s-a întors acasă, a fost bătută crunt peste sâni”. „Hai, du-te şi arată unde te-am lovit”, i-a strigat soţul, râzând cinic.

Acum femeia şi cei trei copii se află la un centru de reablitare a victimelor violenţei în familie.  S-a hotărât să vină încoace după o căsnicine de aproape zece ani cu un soţ care o bătea şi o înjura zilnic. Cu sănătatea şi morala la pământ, femeia speră să aibă puteri să înceapă a viaţă nouă, nu pentru ea, cât pentru cei trei copii pe care-i are. Un studiu al Băncii Mondiale apreciază că durata vieţii femeilor bătute se reduce cu 5-10 la sută.

Reabilitarea durează luni în şir

 Reabilitarea victimelor violenţei în familie poate dura luni şi chiar ani în şir. Costurile acestor intervenţii se pot ridica la zeci de mii de lei. Cu victimele lucrează o echipă întreagă de specialişti – psihologi, psihiatri, asistenţi medicali, medici, avocaţi. „De exemplu, servicile unui psiholog valorează cel puţin o sută de lei pentru o şedinţă şi în majoritatea cazurilor sunt necesare cel puţin 10 şedinte de acest fel. Serviciile unui avocat costă cel puţin 500 lei pentru un proces de judecată. Pentru că de cele mai multe ori femeia iese din casă numai cu ce are  pe ea, sunt necesare îmbrăcăminte, încălţăminte, seturi igienice, care ajung la cel puţin 2 mii de lei”, ne-a declarat Lilia Gorceag, psiholog în cadrul Centrului pentru protecţia şi asistenţa victimelor şi a potenţialelor victime. Anul trecut, în cadrul centrului au fost asistate 181 de victime, care aveau în total 101 copii. Actualmente în republică există şase centre specializate în susţinerea victimelor violenţei în familiei. Activitatea acestor structuri este finanţată de granturile străine şi bugetele locale.

 De la violenţă la trafic de persoane e doar un pas

 Un alt preţ pe care îl plătim pentru violenţa din familie este  cel al reabilitării victimelor traficului de fiinţe umane. Potrivit Ecaterinei Berejan, specialist în cadrul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, peste 80 la sută dintre persoanele care ajung în trafic au trecut anterior printr-o experienţă de abuz sau violenţă, fie violenţă fizică, sexuală, emoţională sau economică. “Violenţa domestică este factorul care expulzează victima în cerc de violenţă, de data aceasta sexuală. Femeile care au trecut prin violenţă fizică sau sexuală sunt mai uşor de racolat, datorită faptului că au un nivel de autoapreciere foarte scăzut. Victimele nu ar putea fi atrase în capcană atât de simplu, dacă ar fi conciliate psihologic”,  spune Lilia Gorceag.

Tot din cauza abuzurilor din partea soţilor multe femei aleg să plece illegal la muncă peste hotare, lăsînd-şi copii acasă.  Numai anul trecut, în astfel de familii au avut loc 10 cazuri de incest, potrivit datelor Centrului Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CN PAC).

 Violenţa naşte violenţă

 Un copil crescut într-un mediu în care bătăile fac parte din rutina zilnica, va aplica acelaş tratament în propria familie. Puţini sunt cei care, odată ajunşi la maturitate, evită violenţa. Actualmente nici o structură statală sau neguvernamentală nu cunoaşte cifra exactă a copiilor  abuzaţi în familie. Singurul studiu disponibil este cel realizat acum doi ani de UNICEF şi două ministere de resort. Datele acestuia arată că fiecare al patrulea copil este bătut de părinţi, în timp ce fiecare al zecilea părinte a recunoscut că este violent cu copilul său. Singurul centru de servicii specializate pentru  copiii care au devenit victime ale abuzului de orice fel este “Amic”, un serviciu implementat de CN PAC în parteneriat cu direcţia municipală pentru protecţia copilului.  Anul trecut aici au fost  asistaţi un număr-record de cazuri– aproape  260. Cei mai mulţi copii ajung aici cu ajutorul unor rude, vecini, profesori, medici. Ca şi alte structuri abilitate în protecţia victimelor pentru victimele violenţei în familie centrul funcţionează graţie suportului din partea  donatorilor străini. Potrivit Rodicăi Coreţchi, managerului centrului  “reabilitarea unui copil victimă a violenţei durează în cele mai grave cazuri, până la 2 ani”.

 De remarcat că de reabilitare psihologică beneficiază numai o mică parte a copiilor abuzaţi. Ceilalţi riscă să ducă această experienţă în raportul cu viitorii lor copii. Astfel, consecinţele violenţei de azi se vor face resimţite şi pe viitor. Soluţia – reabilitarea agresorilor  În ţara noastră, toate serviciile  create pentru consecinţele violenţei în familie se adresează victimelor. Însă, netratarea abuzatorilor duce la recidivă. Cel care şi-a lovit soţia o dată, îi va repeta fapta, aşa spun specialiştii. Actualmente la evidenţa organelor de poliţie se află peste 4600 de scandalagii familiali pentru care nu există în întreaga ţară niciun serviciu de reabilitare. Experienţa internaţională arată că 80 la sută din abuzatori pot fi reabilitaţi.

 Prima tentativă de a deschide un centru pentru tratarea celor care-şi bat soţiile  a fost făcută acum câteva luni  la Drochia. Potrivit estimărilor autorilor proietului costurile necesare pentru funcţionarea acestui serviciu ar fi de zeci de ori mai mici decât pentru funcţionarea unui centru pentru reabilitarea victimelor. „Viitorul centru va oferi servicii de asistenţă psihologică, socială şi servicii de dezalcoolizare. Cheltuielile de consiliere a unui abuzator nu sunt atât de mari în comparaţie cu întreţinerea unei femei şi a copiilor acesteia care sunt victime ale violenţei în familie. Ele ar constitui numai 5-10 la sută din costurile de întreţinere a unui centru specializat pe servicii pentru femei şi copii”, susţine Semion Sârbu, coordonatorul proiectului „Servicii sociale pentru abuzatori”, implementat de asociaţia „Artemida” din Drochia. Deşi centrul pentru abuzatori nu a fost deschis, o echipă formată dintr-un asistent social, psiholog, medic, poliţist a vizitat mai multe familii în care există probleme. Până acum nouă abuzatori s-au adresat la asociaţie pentru consultare şi reabilitare şi speră să-şi refacă viaţa. Oamenii au înţeles că au o problemă, vor să-şi păstreze familia şi speră că cineva le va întinde o mână de ajutor.  

 Natalia Porubin

Centrul de Investigatii Jurnalistice

www.investigatii.md

 Investigaţia a fost realizată în cadrul Proiectului „Protecţia şi abilitarea victimelor traficului de fiinţe umane şi ale violenţei în familie”, implementat de PNUD, Fondul ONU pentru Populaţie, Misiunea în Moldova a OIM şi a OSCE. Activităţile proiectului sunt realizate în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova şi finanţate de Guvernul Japoniei, prin Fondul Naţiunilor Unite pentru Securitate Umană.