În Republica Moldova, multe grădiniţe au fost închise din cauza numărului mic de copii de vârstă preşcolară

Acum 15 ani, din cauza scăderii bruşte a natalităţii, sute de grădiniţe din toată republica şi-au închis uşile. În unele localităţi rurale au continuat să activeze, în incintele şcolilor, doar grupele pregătitoare. Criza grădiniţelor a fost primul simptom al colapsului demografic care nici până în prezent nu a fost depăşit.

De-a lungul anilor, grădiniţa din satul Drăguşeni, raionul Străşeni, a activat pe muchie de cuţit, motivul fiind numărul scăzut de copii de vârstă preşcolară. Instituţia a rezistat totuşi până în toamna anului trecut, când părinţii, speriindu-se de gripa de tip nou, au decis să-şi ţină copilaşii acasă. Azi aceiaşi părinţi vor să-şi ducă din nou copiii la grădiniţă, dar nu o mai pot face. Responsabilii de la medicina preventivă i-au anunţat că localul nu mai corespunde unor condiţii sanitare obligatorii şi că autorizaţia de funcţionare va fi eliberată doar dacă vor fi înlăturate lacunele depistate. Mai mult, Consiliul raional a pus condiţia ca părinţii de la Drăguşeni să asigure frecvenţa unui număr suficient de micuţi.

În ultimii trei ani, 60 de persoane şi-au pierdut viaţa în războaiele din familie, arată datele Ministerului de Interne. Zeci de copii au rămas pe drumuri, iar alte câteva  zeci de femei au fost mutilate în bătăi de soţi, ajungând să depindă tot restul vieţii de ajutoarele sociale. Sute de copii sunt bătuţi în permanenţă de părinţii lor. Pe acest fundal sumbru, autorităţile declară că nu au bani pentru implementarea Legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.  

Preţul pe  care societatea îl plăteşte pentru violenţa în familie este unul enorm. Oameni băgaţi în mormânt cu zile, copii rămaşi pe drumuri, femei cu sănătatea distrusă în bătăi - iată doar câteva consecinţe sinistre ale acestui fenomen. Costul violenţei, potrivit mai multor experţi, se compune din banii alocaţi pentru reabilitarea victimelor,  întreţinerea în detenţie a infractorilor,  plăţile  sociale pentru persoanele care au devenit invalide în urma bătăilor, întreţinerea unui copil în internat etc. Adunate la un loc, aceste costuri constituie o sumă uriaşă pe care o plăteşte întreaga societate.  Dincolo de  cheltuielile financiare, mai există şi costul moral al violenţei pe care nimeni nu este în stare să-l estimeze. 

1 mln 800 mii lei pentru întreţinerea celor care-şi ucid apropiaţii

Violenţa în familie atinge apogeul atunci când se ajunge la omor. Femei ajunse la disperare, care-şi trimit bărbaţii pe lumea cealaltă, după ani la rând sunt bătute şi umilite. Soţi care-şi ucid consoartele  în bătaie. O femeie din nordul ţării care a murit în chinuri groaznice la spital, după ce a fost bătută cu cruzime de cel care i-a jurat dragoste pe vecie. La interogatoriu, infractorul spunea senin că îşi iubea soţia şi că nu a vrut să o omoare ci doar “să o înveţe minte”  pentru că sărase prea tare răciturile. I-a dat un pumn, încă unul, a doborât-o la pământ, după care a  lovit-o cu picioarele până când aceasta a rămas fără suflare. Deşi nu era la prima faptă de acest fel, acum s-a speriat şi a chemat vecinii. Femeia a fost transportată la spitalul raional, dar medicii nu au mai putut-o salva. Copiii au ajuns la internat, iar bărbatul – la închisoare.

 Potrivit datelor Departamentulu Instituţii Penitenciare, statul cheltuieşte anual pentru întreţinerea unui deţinut în jur de 3000 de lei. Ţinând cont că în ultimii trei ani cel puţin 60 de persoane au ajuns după gratii pentru omor în familie, putem constata că statul  a plătit anual peste 180 de mii de lei  pentru întreţinerea acestor infractori. În următorii zece ani,cât aceştia îşi vor ispăşi pedeapsa, societatea va plăti pentru întreţinerea lor  1 mln 800 de mii lei. Dacă aceşti bani ar fi utilizaţi pentru prevenirea violenţei, probabil că numărul famiililor salvate ar fi de ordinul sutelor.  

Doar stimulentele financiare nu sunt suficiente pentru a convinge familiile să aibă mai mulţi copii

În R. Moldova creşte ritmul de îmbătrânire a populaţiei şi mor tot mai multe persoane  de  vârstă aptă de muncă;

Pentru a echilibra cererea şi oferta pe piaţa forţei de muncă, politicile de ocupare trebuie complimentate prin acţiuni mai ferme în domeniul migraţiei;

Este necesară  majorarea  vârstei de pensionare a populaţiei, pentru a relaxa sistemul  de asigurări sociale;

Politicile nataliste trebuie să vizeze distribuirea funcţiilor de îngrijire a copiilor către  ambii părinţi şi nu doar stimulente financiare;

În Moldova trebuie să fie creat un Centru de Analiză şi Cercetare Demografică, care să contribuie la elaborarea de politici eficiente.

 Moldova înregistrează tendinţe negative sub aspect demografic. Îmbătrânirea populaţiei, însoţită de scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii sunt doar câteva dintre ele.  Încă în anul 2002 Moldova a atins coeficientul de 12% al îmbătrânirii populaţiei (valoarea indicatorului 12 şi mai mult se califică ca “îmbătrânire demografică”), acum acest indicator constituie aproape 14% şi tendinţa continuă. Conform prognozelor, către anul 2050, fiecare a treia persoană din Moldova va depăşi vârsta de 65 de ani, adică va fi la vârsta de pensionare. Concomitent, scade natalitatea populaţiei. Deşi în anul 2008, am înregistrat o creştere modestă la acest capitol, dinamica rămâne a fi una negativă. În medie, o femeie naşte astăzi 1,3 copii, adică familiile au câte un copil. În acelaşi timp creşte mortalitatea populaţiei, cel mai alarmant fiind că acest fenomen se înregistrează printre persoanele apte de muncă. Din cauza stresului, a modului nesănătos de viaţă, precum şi a sistemului de sănătate imperfect, pierdem anual mii de persoane apte de muncă.  

  Care sunt consecinţele acestor fenomene pe termen mediu şi lung, mai ales sub aspect social-economic?

  Unele prognoze arată că până în anul 2050 Moldova va pierde 1 milion de persoane. Având în vedere şi migraţia intensă, în special a persoanelor tinere, de vârstă fertilă şi aptă de muncă, este lesne de înţeles că pierdem în primul rând potenţialul economic al ţării. Deja ne confruntăm cu probleme ale forţei de muncă, iar peste câţiva ani lipsa personalului calificat se va accentua şi mai mult. Pe de altă parte, aceasta înseamnă că numărul adulţilor activi, care susţin grupele de vârstă vulnerabilă (copii şi vârstnici), devine tot mai mic, iar presiunea asupra lor este mare, ceea ce crează dezechilibre şi dificultăţi în cadrul sistemului de protecţie socială.

Aproape 30 000 de oameni s-au adunat în oraşele Chişinău, Bălţi şi Cahul pe 17 mai pentru a celebra împreună sărbătoarea Familiei. Părinţi şi copii, bunici şi nepoţi au inundat parcurile centrale ale oraşelor pentru a asista la un festival de zile mari organizat de Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului cu susţinerea agenţiilor ONU în Moldova, în special Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), Fondul Naţiunilor Unite pentru Femei (UNIFEM), Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM).

„Este o mare plăcere pentru agenţiile ONU să fie asociate cu acest eveniment. Am colaborat  intens  cu reprezentanţii Guvernului, cu Societatea Civilă şi cu toate instituţiile implicate pentru a depăşi problemele cu care se ciocnesc familiile  în zilele noastre. Sunt fericită că în sfârşit acest festival se sărbătoreşte şi în Moldova”, a spus la deschiderea evenimentului Kaarina Immonen, rezident ONU în Moldova. 

Deşi considerată celula de bază a societăţii, mediul în care se nasc şi se creează valorile, familia a degradat în timp, din cauza unor probleme general valabile cu care se confruntă societatea moldovenească. „Cuplurile nu se mai grăbesc să-şi oficializeze căsătoria, preferând adesea doar să locuiască  împreună decât să facă decisivul pas. Este mare şi numărul persoanelor care se adresează pentru a desface cununia”, a declarat părintele Pavel Moaşin în cadrul conferinţei de presă ce a precedat evenimentul.

 Galina Balmoş, ministru în exerciţiu al MPSFC, a confirmat că familia, ca entitate socială în Moldova se confruntă cu o serie de provocări, între care rata înaltă a divorţurilor, abandonul. „Dacă  pe timpuri era o ruşine să auzi că cineva a abandonat un copil în internat sau un bătrân la azil, atunci în prezent este o practică răspândită. Tocmai de aceea ne-am propus să organizăm un festival al Familiei. Am vrut să focusăm atenţia societăţii asupra acestor probleme, să îndemnăm  oamenii să se întoarcă cu faţa spre valorile tradiţionale ale familiei, când părinţii se respectă reciproc şi au grijă de copii”, a spus ministrul, precizând că „primul festival al Familiei va fi de bun augur şi de acum încolo se va organiza cu regularitate în fiecare an”.